Necesitatea organizării protecției antigrindină în Republica Moldova a fost determinată de frecvența ridicată a fenomenelor de grindină și de pierderile importante provocate agriculturii. Potrivit studiilor realizate pentru perioada 1955–1980, anual erau afectate, în medie, aproximativ 257,3 mii de hectare de terenuri agricole. În unele raioane din partea centrală a republicii, suprafețele afectate de grindină ajungeau la 25% și mai mult din terenurile agricole.
Primele cercetări și lucrări experimentale privind combaterea grindinei au fost organizate în Republica Moldova în anii 1964–1966. Rezultatele obținute au confirmat posibilitatea reducerii riscului de grindină prin utilizarea tehnologiei rachetare de introducere a reactivilor cristalizanți în nor. În baza acestor rezultate, în anul 1967, la inițiativa Ministerului Agriculturii, lucrările antigrindină au fost organizate pe baze operaționale pe o suprafață inițială de aproximativ 100 mii de hectare.
În anii următori Sistemul de Protecție Antigrindină s-a dezvoltat constant. Au fost extinse suprafețele protejate, au fost create noi puncte de influență rachetară, iar mijloacele tehnice și metodele de intervenție au fost modernizate. Concomitent s-a format un colectiv de specialiști în domeniul radiolocației, meteorologiei și influențelor active, iar din anii 1980 a început pregătirea specialiștilor și în cadrul Universității de Stat din Chișinău.
Către sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, sistemul a atins cea mai mare amploare din istoria sa. Protecția antigrindină era realizată pe aproximativ 2,5 milioane de hectare, ceea ce reprezenta circa 70% din teritoriul Republicii Moldova. În cadrul sistemului funcționau 14 baze ale subdiviziunilor antigrindină, iar rețeaua operațională cuprindea până la 226 de puncte de influență rachetară. Baza tehnică era constituită, între altele, din complexele rachetare „Alazan-2” și radarele meteorologice specializate MRL-5.
Începând cu anii 1990, dificultățile economice au determinat reducerea treptată a volumului lucrărilor antigrindină. În anul 2000, din cauza insuficienței resurselor financiare, protecția antigrindină a fost suspendată. În 2001, lucrările au fost reluate abia la 20 iulie, pe o suprafață de 265 mii de hectare. Restabilirea efectivă a sistemului a început în 2002, când, pe parcursul sezonului, suprafața protejată a fost extinsă până la aproximativ 480 mii de hectare.
Perioada următoare a fost caracterizată prin reconstrucția infrastructurii, modernizarea mijloacelor tehnice și extinderea treptată a teritoriului protejat. În anul 2005, Serviciul Antigrindină a fost reorganizat și a primit denumirea de Serviciul Special pentru Influențe Active asupra Proceselor Hidrometeorologice. În anul 2006, Guvernul Republicii Moldova a aprobat Programul Național de dezvoltare a lucrărilor antigrindină, care prevedea extinderea suprafețelor protejate, perfecționarea metodelor de influență activă, dezvoltarea cadrului normativ, pregătirea specialiștilor și consolidarea cooperării internaționale.
Procesul de dezvoltare a continuat în anii următori. Dacă în 2002 suprafața protejată constituia aproximativ 480 mii de hectare și funcționau 39 de puncte de influență, în 2008 sistemul ajunsese la 1,4 milioane de hectare și 108 puncte, iar în 2014 — la aproximativ 1,486 milioane de hectare și 115 puncte de influență rachetară.
Istoria Serviciului reflectă mai mult de jumătate de secol de dezvoltare a protecției antigrindină în Republica Moldova — de la primele cercetări experimentale din anii 1960 până la constituirea unui sistem complex de monitorizare radiolocațională, analiză a proceselor convective și intervenție activă asupra fenomenelor hidrometeorologice periculoase.
